Gândurile mele dintr-o seară dragă dintr-o cafenea mișto cu niște prieteni cool strigau ”băăă, ce mișto e să faci ce-ți place! Ce tare e să vorbești despre asta!”
Dar povestea e mai faină de atât. Să-ncep cu Oana. Oana e persoana pe care, de când cu proiectul ei din tinerețe ”Calc cămăși”, o consider un model de urmat. Oana e mentorul meu. Și a fost de atunci, inconștient. Acum, faza e conștientă, și e clar cea mai faină femeie pe care o cunosc personal.
Ea e Oana. Oana mi-e o prietenă bună, aș spune din copilărie însă aș minți. Din copilărie ne știm, fiind crescute în același bloc, însă am început să share-uim experiențe după ce am terminat eu liceul și după ce diferența de vârstă a început să nu mai fie un factor important într-o relație de prietenie. Am început prin a o stălk-ui, în sensul că ascultam clipul ei de crowdfunding (Calc Cămăși) super atentă și des. Apoi, cumva am început să vorbim și să ne asemănăm întâmplările din unele perspective. Și ne vedeam prin Sfântu cu fiecare ocazie, la cafele, la țigară în fața blocului sau la povești mai lungi, inspiraționale. Încet-încet, cu fiecare ocazie pe care o aveam, și cu fiecare întâlnire de genul ăsta, am realizat cât de tare mă inspiră, motivează și cât de benefice și dragi all in all mi-s acele întâlniri.
Anul trecut pe vremea asta, de exemplu, mă stresam cu licența. Într-o seară simplă în care eram singură acasă și citeam pentru unul dintre capitole, Oana m-a sunat că e în fața blocului și să ies 5 minute să ne vedem. Am ieșit, ploua și era frig, iar Oana avea un nou proiect mișto în desfășurare: Woogie. În cele 5 minute mi-am dat seama cât de stupid de simplu e să scrii o licență și cât de tare m-am plâns că e greu, după ce cuvintele ei fuseseră ”Hai băi, că la un proiect de genul Woogie în care chiar pui suflet, faci gen o licență pe săptămână. Atât de mult research și muncă e de făcut. Vei vedea, că merită”. Își amintea, apoi, de cât de greu părea Bacalaureatul și toate examenele ce l-au urmat, și cât de diferită era perspectiva după ce treceai de impas. Ceea ce a urmat după ce am intrat în casă, a reprezentat cea mai productivă noapte, săptămână și lună de până atunci.
Lucrarea a fost o cercetare făcută cu cap, suflet și gândul la cuvintele Oanei, fiind și astăzi o parte importantă din mine, care mă reprezintă și cu care mă mândresc când am ocazia.
Acum vreo două săptămâni, am ajuns pe acasă două zile, cu ocazia Paștelui. Și, bineînțeles că s-a potrivit și Oana să vină până acasă. Ne vedem la Sfântu, pentru că ea locuiește în București, iar eu la Cluj. No, și ne-am văzut și am povestit și am glumit și mi-am dat seama că în perioada asta a vieții mele urmez un program de master, lucrez la o firmă mișto, sunt norocoasă să am cel mai awesome iubit și mă simt super mândră de mine. De ceea ce fac, de ceea ce sunt, de cum mă simt cu ceea ce fac zilnic, deci, per total, de mine.
Cred că niciodată nu am povestit cu atâta mândrie, cuiva apropiat, de job-ul meu. Pentru că nu am fost mândră de job-urile mele anterioare. Dar acum, am început să povestesc de Mark Oliver, tuturor, chiar și Oanei. I-am povestit despre ce lucruri mișto facem, ce produs și brand calitativ promovez și de asemenea cum se mișcă lucrurile, în România, pe partea de design interior, producție de mobilă și așa mai departe. Cum era târziu și amețeala începea să se facă simțită, îmi spuneam într-una ”băă, ce important e să îți placă cu adevărat ceea ce faci!”. Pentru că, nu contează ceea ce faci, dacă nu ești împăcat cu tine însuți, dacă nu le poți povesti cu mândrie celor mai importanți oameni din viața ta, dacă nu vrei să îți lași amprenta.
Cred că, după multe cărți de dezvoltare personală citite, video-uri motivaționale, precum și cunoașterea zicalei ”e important să îți placă ceea ce faci”, am simțit asta, în sfârșit, pe pielea mea.
Toată lumea o știe, sunt curioasă cine o simte.
Tu vei aduce o schimbare pozitivă asupra locurilor prin care treci?
Tu ești mândră/mândru de ceea ce faci în acest moment?
Îți mulțumesc, Oana, că ți-ai lăsat amprenta asupra dezvoltării mele, că și datorită ție, ”cresc frumos”- cum zici tu.
Tu îți vei lăsa amprenta?
Te îmbrățișez cu drag,
Timea A Sabău
TimeaS p a c e 