În anii de facultate, am avut multe cercetări și proiecte de scris. În mod normal, se spune că un student ar trebui să își distribuie timpul în așa fel încât, în fiecare zi, acesta să scrie sau să învețe câteva ore, iar înainte cu două-trei zile de deadline, doar să recapituleze ce a învățat ori să verifice ce a reușit să scrie. Eu nu funcționez așa, și pun pariu că nici tu. Toate proiectele mele au fost făcute în acele două zile dinaintea deadline-ului, în cel mai bun caz. Dar, sinceră să fiu, majoritatea au fost scrise în ultima noapte, de parcă chiar mă distram să mă trezesc –dar impropriu spus ”trezesc”, având în vedere că nu dormeam–  cu cearcăne adânci și să fug prin oraș să caut vreun print deschis de dimineață-bună.

După susținerea lucrării, inspiram adânc și juram că nu voi mai lăsa pe ultima noapte, că doar am noroc că iau note mari în felul ăsta.

2

Apoi a apărut o altă cercetare: licența. Am fost pregătiți mental de la începutul anului III, cu fel și fel de scenarii despre cât de nasol va fi să lăsăm pe ultima perioadă, cea în care ar trebui să ne preocupe învățatul. Am fost ultima persoană din grupă care și-a găsit titlul licenței. Încercam să evit să-mi scriu licența despre o anumită companie –clasica licență a economiștilor– și am decis să pornesc în căutarea unui subiect care chiar merită cercetat, mă va ajuta pe viitor și ideal ar fi fost să îmi placă procesul. După lungi căutări și dezbateri cu profesorul cu care mă consultam, am găsit un algoritm perfect pentru mine: Instagram Marketing. Îmi plăcea Instagramul, mă interesa cu adevărat să intru puțin în profunzimea lui și să-nțeleg comportamentul micilor consumatori – Generația Y. Așa că licența mea a sunat cam așa: Rolul comunicării prin brand în atragerea și fidelizarea consumatorilor din generația Y. Studiu de caz: Instagram Marketing.

La începutul anului, încă nu înțelegeam de unde ar trebui să încep să scriu, ce să citesc sau ce surse ar trebui să folosesc, ba mai mult, nu știam cum trebuie să fie scrisă, citată sau dacă ar trebui să fie originală într-un procent foarte mare. Însă am început cu începutul, cu pași mici și siguri: am călătorit în scurte reprize de câte 3-4 zile, Portugalia și Italia, apoi bineînțeles – a trebuit să fug în Vamă. În Ianuarie, într-o seară din liniștita Lisabona, am luat laptopul și am început să traduc aproape mot-a-mot niște materiale despre marcă și brand, diferența dintre acestea dar și similitudinile. În acea seară am concretizat începutul primului capitol al licenței mele.

Lisabona, Portugal. Jan 2017

Restul lunii l-am petrecut pe pârtii, deși eram în sesiune. Zilele învățam să urc cu snowboardul pe teleski, iar serile respectiv nopțile treceau rapid printre cursuri incomplete și ceaiuri prea dulci.

Prin Martie începuse să fie mai dezghețată vremea, soarele să fie omniprezent și deci, să fie vreme de munte. Asta am și făcut. Munte, hamac și alergări. Deseori simțeam că ar trebui să scriu la licență și apoi aș fi mai liberă să fac toate lucrurile care-mi plac; astea erau și cele mai multe sfaturi de la cei înțelepți. Prioritar era să fac ceea ce îmi aducea bucurie în acea secundă. Nu am putut sta în casă în nicio zi în care era soare. Așa că am găsit soluții, când simțeam că iar rămân în urmă:

Hamac și licență

Sărisem peste capitolul II, pentru că nu înțelegeam despre ce trebuia să scriu și lucrul ăsta m-a determinat să nu scriu nimic zile întregi. Capitolul III a fost relativ ușor, pentru că existau surse concrete despre compania Facebook, puteam să-i fac analiza SWOT, respectiv recunoașterea de brand. Apoi am intrat în detalii despre Instagram și evoluția acestuia.

Tot aici a avut loc o fugă prin Italia, n-am să intru în detalii, dar a fost superbă.

Prin Mai deja mă convinsesem că lucrarea asta merită atenția și efortul meu, așa că am început să ies pe terase sau la bibliotecă, să mai schimb ambientul și să fiu productivă. Am creat rapid un chestionar online, pe care l-am aplicat pe sute de prieteni din generația mea și am codat răspunsurile. Acela reprezenta capitolul IV și a fost o adevărată provocare.

Intrasem în Iunie, urma sesiunea iar lucrarea nu avea capitolul II, concluziile, introducerea, cuprinsul, bibliografia și alte detalii. M-am concentrat pe sesiune, știind că mai am două săptămâni întregi pentru lucrare. După ultimul examen, într-o vineri, am fugit în Vamă. Ploaie, dans pe nisipul ud, cafea cu lapte scump (da, laptele a fost scump, nu cafeaua), noi prietenii, touchy-touchy, fazan ambiguu înainte de răsărit, frig, indecizii, somn pe plajă, clătite-ciori și multe zâmbete.

18951175_1689720537722696_4961084157133622688_n

Oricât de mult m-am străduit să lucrez în ultimele 2 săptămâni dinaintea susținerii, păreau de neajuns, începusem să am remușcări, să mă-ntreb de ce nu am lucrat mai mult când aveam timp, să dorm foarte puțin nopțile și să mă concentrez și pe lecturarea celor 3 cursuri pentru partea scrisă a examenului de licență. Ultima săptămână chiar nu a fost amuzantă, am băut mai multe cafele decât credeam că pot duce, am stresat pe toată lumea din jurul meu și chiar începusem să mă întreb dacă pot să o termin sau dacă ar trebui să o las pe anul următor. Pot să-i mulțumesc sincer cadrului didactic care m-a coordonat în tot procesul și nebunia cu licența, căci datorită ei pot spune că era imposibil să renunț, efectiv nu mă lăsa.

În noaptea de 1 spre 2 iulie mă îndreptam cu trenul spre Cluj-Napoca și citeam în disperare cursul de Comportamentul Consumatorului. Bineînțeles că nu toată noaptea, căci am adormit. Ajungând la Cluj, m-am cazat, am făcut un duș și m-am pus să învăț pe o terasă drăguță, dar nu a durat foarte mult până m-a sunat un coleg de la marketing din Cluj, care mă ajuta să înțeleg ce trebuie să învăț de fapt, și pe care nu-l cunoșteam, de fapt, în persoană. Acesta mi-a dat de știre că am câteva minute la dispoziție să-mi iau costumul de baie pe mine, cursurile și să fiu în fața porții. Nu știam unde urmează să mergem, cu cine și nici nu am spus ”nu”. Așa că i-am așteptat în fața porții – ei, o gașcă de băieți pregătiți să se scalde în lagună. Nu am reușit să învăț nimic în ziua respectivă, doar să fac o faptă bună și să-mi ajut colegul să își revizuiască bibliografia, și împreună am parcurs testele de la finalul fiecărui capitol. Am adormit de dimineață și ne-am trezit înainte cu 15 minute de examen. Abia am găsit loc de parcare, cu greu ne puteam deschide ochii, am parcat aproape ilegal (dar sigur imoral) și ne-am așezat în amfiteatru. Examenul a trecut foarte repede, am scris tot ce mi-a venit în minte.

Următoarele două zile au fost superbe. M-am îndrăgostit de Cluj, de viteză (parțial) și de el – de colegul meu. Am susținut apoi lucrarea și am mai stat câteva zile la Cluj, zile care au fost de-a dreptul superbe. Susținerea lucrării a fost plină de emoții, mai ales pentru că profesorii nu m-au lăsat să prezint introducerea și mi-au spus să trec direct la cercetare și la contribuția mea la acel subiect, lucru care m-a emoționat pentru că nu mă așteptam la o intervenție din partea comisiei. Una peste alta, am luat notă mare, din nou.

Am stat cam 2 sau 3 zile acasă, după care m-am întors în Nord-Vest, pentru a-i serba ziua de naștere. Nu am mai plecat din brațele lui din Cluj, de atunci pentru mai mult de o săptămână în interes de serviciu și nici nu-mi doresc să mai plec.

Aceasta a fost o poveste despre licență și spontaneitate și nu, nu am deviat, am ajuns doar acasă. 

25348311_1880564305304984_5650138364194344573_n

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s